Meniu

Putem vorbi despre fiabilitatea informatiilor?

Fiabilitatea unui sistem este definita ca o capacitate a sistemului de a functiona conform cartii tehnice si fara defectiuni, un anumit interval de timp. Durata preconizata, de la momentul punerii in functiune si pâna la prima defectiune, numindu-se durata de viata a sistemului. Fiabilitatea este estimata numeric prin probabilitatea ca sistemul sa functioneze fara defectiuni pâna la momentul t > 0. Probabilitate calculata de proiectant sau executant pe baza caracteristicilor componentelor sistemului si a rezultatelor controlului de calitate. Pentru a stabili fiabilitatea unui aparat si durata sa de viata se analizeaza minutios defectiunile ce pot surveni, erorile de functionare si se introduc metode profilactice pentru a le preintâmpina.

Durata de viata a sistemului, in majoritatea cazurilor, este determinata de componentele cele mai putin fiabile ce intra in compunerea sistemului, sau de defectarea componentei celei mai solicitate. Proiectantul corecteza o astfel de situatie prin rezervare, adica prin adaugarea de elemente suplimentare fata de cele minim necesare pentru realizarea functiunilor. Sistemul va ingloba elemente de rezerva (redondante) care functioneaza in paralel, sau care intra in functiune doar atunci când elementul de baza "oboseste". Similar cu livrarea autoturismelor cu o roata de rezerva.

Analiza fiabilitatii calculatoarelor a condus la extinderea acestui studiu si asupra produselor program, la definirea si analiza fiabilitatii soft-ului ("Software Reliability Engineering and Testing": John D. Musa http://members.aol.com/JohnDMusa, precum si Ramon V. Leon - http://web.utk.rdu/~leon ) .

Analiza, depistarea si corectarea erorilor din pachetele de programe, a bug-urilor, este o activitate curenta in orice fiirma de soft. In decursul anilor s-au incercat diferite procedee de automatizare a depistarii si corectarii erorilor, realizarea unor mecanisme de testare a programelor. A ramas celebru un panseu al lui Djikstra care suna cam asa: "Orice program de test poate evidentia cel mult prezenta unei erori, niciodata absenta erorii".

Trecerea de la un sistem de operare la altul, de la un limbaj de programare la altul, odata cu amplificarea continua a configuratiilor hard si cu sporirea vitezei de calcul, in conditiile extinderii utilizarii calculatoarelor, au condus la solutii de transcriere automata si la studii privind ingineria reutilizarea programelor, revitalizând programe care "murisera" odata cu scoaterea din fabricatie a calculatoarelor pentru care fusesera realizate. Apar de fapt noi versiuni ale aplicatiilor, adaptate noilor sisteme de operare si noilor configuratii hard, versiune stabile care rezista uneori câtiva ani, alteori, mai putin stabile, sunt inlocuite de versiuni noi, mai complete si mai adecvate noilor conditii si noilor utilizatori.

In firmele de soft exista norme privind munca de programare, si conditii de calitate, care stabilesc media erorilor la mia de linii de cod, numarul mediu de erori care pot fi corectate in etapele de testare, precum si procentul de eventuale erori nedepistate. Gradul de acceptare al acestor erori depinde de destinatia sistemului si influenteaza desigur pretul de vânzare al produsului program, sau a sistemului in ansamblu. Cerintele fiind altele la un calculator de proces, realizat pentru o centrala nucleara sau pentru un program spatial, fata de un calculator personal - domestic. Vorbim despre siguranta in functionare a programului si a intregului sistem si acceptam ca un program are o durata de viata limitata de aparitia unor erori (de exemplu de depistarea unor "gauri de securitate"), sau de aparitia unei versiuni noi, mai performante, care il inlocuieste.

Care ar fi insa elementele de fiabilitate pentru informatiile din Internet? Care ar fi defectiunile sau erorile ce pot interveni in manevrarea acestor informatii si câte din acestea au legatura directa cu continutul? Putem delimita defectiunile care privesc direct fisierele ce includ anumite informatii, de cele care afecteaza serverele in gestiunea carora se afla acele fisiere? Putem determina un timp de viata specific informatiei, sau durata ei de viata este data doar de a serverului care o "publica"?

Si in cazul fisierelor accesibile prin FTP, si pe arhivele grupurilor de discutii, informatiile sunt pastrate adesea si dupa ce isi pierd actualitatea sau importanta. De multe ori se intâmpla la fel si in cazul paginilor Web. Cu exceptia unor incidente sau catastrofe, sau a unor situatii banale de tip renuntarea la abonament, sau criza de spatiu disc. Ne putem imagina si situatii in care administratorul pedant al serverului (Web sau FTP) analizeaza constiincios fisierele catalog si, constatând ca a disparut interesul publicului pentru acele documente, isi asuma responsabilitatea stergerii lor de pe server.

Situatia mai naturala, dar prea rar intâlnita, este aceea in care autorul documentului revine asupra continutului, editând fisierul, modificându-l, actualizându-l, verificând si aducând la zi legaturile, schimbând forma de prezentare, sau raspunzând eventualelor observatii critice si schimbând, eventual, si numele - titlul documentului. Dar autorul, impreuna cu cititorii sai, va constata ca vechea versiune, disparuta de mult de pe discul serverului, persista in memoria motoarelor de cautare, aparând, intre rezultatele cautarilor tematice, impreuna cu versiunea noua. Ba mai mult, urmare a unui proiect demarat in 1996, o arhiva impresionanta din California, salveaza si mentine pentru posteritate documente semnificative din intregul spatiu public (Internet Archive Wayback Machine http://web.archive.org , proiect demarat de Alexa Inc. - http://www.alexa.com ).

Asa cum un program functioneaza de câte ori este apelat sau lansat in executie si socotim timpul sau de viata prin numarul de rulari, la fel, viata unui document, a unui fisier text din Internet, o putem masura - contoriza prin numarul de accesari sau parcurgeri. Chiar daca, intuitiv, am fi inclinati sa privim perioada in care fisierul se gaseste plasat la dispozitia publicului, pe serverul Web, ca timp de viata, considerând numarul de accesari si de referiri (legaturi spre documentul in cauza, din alte pagini Web) drept o masura a interesului pentru continutul acestuia. Insa plasarea unui fisier in spatiul public, printre alte documente de pe un server Web, nu inseamna inca 'punerea sa in functiune'. El nu va ajunge cunoscut decât atunci când intr-una din paginile index, sau pe un traseu deja circulat, vom inscrie indicatoare, legaturi spre acel document, recomandându-l printr-o succinta prezentare. Sau atunci când va ajunge sa fie indexat de motoarele de cautare. Pentru a grabi si sprijini acest proces de indexare exista numeroase retete, privind, pe de o parte introducerea unor inregistrari speciale (meta-declaratii cu termeni cheie), iar pe de alta, inscrierea documentului sau a centrului Web la cât mai multe din sutele de mii de masini de cautare.

John Doe

Articole publicate de la contributori ce nu detin un cont pe gnulinux.ro. Continutul este verificat sumar, iar raspunderea apartine contributorilor.
  • | 340 articole

Nici un comentariu inca. Fii primul!
  • powered by Verysign