Meniu

Instalare software Linux din surse

Procedura de instalare a software-ului care vine in pachete de tip tar.gz si tar.bz2 nu este intodeauna la fel, dar de obicei arata cam asa:

# tar xvzf pachet.tar.gz (sau tar xvjf pachet.tar.bz2)
# cd pachet
# ./configure
# make
# make install

Daca sunteti norocos, abordand aceste simple comenzi, veti despacheta, configura, compila si instala noul pachet software, fara chiar sa stiti ceea ce faceti. Oricum, este mai sanatos sa fiti atenti la procedura de instalare si sa observati ce inseamna acesti pasi.

PAS 1. Despachetare
Poate ca v-ati dat deja seama ca pachetul continand codul sursa al porgramului are o extensie tar.gz sau tar.bz2. Asta inseamna ca pachetul este comprimat ca o arhiva Tar, de asemeni cunoscuta si sub denumirea de tarball. In momentul in care se face pachetul, codul sursa si alte fisiere necesare sunt stocate toate intr-o singura arhiva tar, de unde rezulta extensia TAR. Dupa ce sunt stranse toate intr-o arhiva tar, arhiva este comprimata cu gzip, de unde rezulta extensia GZ. Unele persoane vor sa comprime arhiva tar cu bzip2 in loc de gzip. In acest caz, pachetul are extensia tar.bz2. Veti instala aceste pachete in acelasi mod ca si pachetele tar.gz, dar veti utiliza o usor schimbata comanda de despachetare. Dupa ce ati downloadat tarball-ul, puneti-l in directorul dorit. Daca pachetul se afla undeva in directorul dvs home, puteti fi utilizator normal in cadrul acestei etape. Daca pachetul se afla pe altundeva, trebuie sa deveniti root. In acest exemplu, voi presupune ca ati descarcat un pachet (pkg.tar.gz) undeva in directorul home (/home/eu/dls) si faceti aceste lucruri din prisma unui utilizator normal (eu). Dar, dupa cum am spus deja, pasii sunt aceiasi si in cazul in care ati fi logat ca administrator (root) Ok,sa despachetam in cele din urma tarball-ul. Dupa salvarea pachetului in directorul home, il puteti despacheta cu urmatoarea comanda (data in consola):

$ tar xvzf pkg.tar.gz

Dupa cum puteti vedea, utilizati comanda tar cu optiunile necesare (xvzf) pentru despachetare. Daca aveti un pachet cu extensia tar.bz2, trebuie sa-I spunem comenzii tar ca aceasta nu e o arhiva taz comprimata cu gzip. Cum facem acest lucru: inlocuiti litera z cu j in comanda, ca in acest exemplu:

$ tar xvjf pkg.tar.bz2

Ce se intampla dupa despachetare, depinde de pachet, dar in cele mai multe cazuri este creat un director cu numele pachetului. Directorul nou creat se formeaza in cadrul directorului actual. Pentru a fi sigur de asta, dati comanda ls.

$ls
pkg pkg.tar.gz

In exemplul nostru, despachetarea pachetului pkg.tar.gz a facut exact ceea ce ne-am asteptat si a creat un director cu numele pachetului. Acum trebuie sa tastati cd pentru a intra in directorul nou creat:

eu@computer: ~/dls$ cd pkg
eu@computer: ~/dls/pkg$

Cititi orice documentatie pe care o gasiti in acest director, ca de exemplu README sau INSTALL, inainte de a continua !

Pas 2. Configurare
Acum, dupa ce am ajuns in directorul pachetului (si am facut o mica lecturare), este timpul sa configuram pachetul. De obicei, dar nu intotdeauna (de asta trebuie sa verificati fisierele de genul README sau INSTALL), acest lucru se face ruland scriptul configure. Puteti rula scriptul cu comanda: eu@computer: ~/dls/pkg$ ./configure Cand rulati scriptul configure, de fapt nu compilati nimic inca. Configure doar va verifica sistemul si aloca valori pentru variabilele dependente de sistem. Aceste valori sunt folosite pentru a genera un Makefile. Makefile in schimb, este folosit pentru a genera fisierul binar. Cand rulati scriptul configure, veti vedea o serie de mesaje ciudate desfasurandu-se pe ecran. Asta e un lucru normal si nu trebuie sa va ingrijorati de acest fapt. Daca configure gaseste o eroare, se va plange de aceasta si va iesi. Oricum, daca totul se deruleaza in mod normal, configure nu se va plange de nimic, ci doar va iesi fara mesaje de eroare. Daca s-a intamplat acest lucru, trebuie sa trecem la urmatorul pas.

Pas 3. Constructia
In cele din urma este timpul sa construim binarul, programul executabil, din codul sursa. Aceasta se realizeaza utilizand comanda make: eu@computer: ~/dls/pkg$ make De notat ca make are nevoie de Makefile pentru a genera programul. Altfel el nu va stii e sa faca. De accea este inportant sa rulati scriptul configure cu succes sau sa generati Makefile in alt mod. Cand rulati make, veti vedea o alta serie de mesaje ciudate desfasurandu-se pe ecranul dvs. Acest lucru este perfect normal si nu trebuie sa va ingrijorati de nimic. Acest pas poate sa dureze ceva, depinzand de cat de mare este programul si de cat de rapid va este computerul. Daca faceti acest lucru cu un computer invechit, puteti sa va duceti sa va faceti o cafea. De obicei la acest punct imi pierd complet rabdarea. Daca totul merge asa cum ar trebui, executabilul dvs ar trebui sa fie gata sa ruleze (dupa ce make si-a terminat treaba). Acum, ultimul pas este sa instalam programul.

Pas 4. Instalare
Acum este momentul sa instalam programul. Pentru a face acest lucru trebuie sa va logati ca root. Daca sunteti logat ca utilizator normal, in consola puteti deveni root cu ajutorul comenzii su. Veti fi intrebat pentru parola de root si.pregatiti-va pentru ultimul pas!

eu@computer: ~/dls/pkg$ su
Password:
root@computer: /home/eu/dls/pkg#

Acum, ca sunteti root, puteti sa instalati programul cu ajutorul comenzii make install. root@computer: /home/me/dls/pkg# make install Din nou, veti vedea niste mesaje ciudate pe ecran. Dupa ce se opresc, felicitari; ati instalat programul si sunteti gata sa il rulati! Deoarece in exemplu nu am schimbat comportamentul scripului configure, programul a fost instalat in locul implicit. In multe cazuri, acesta este /usr/local/bin. Daca /usr/local/bin (sau oriunde ati instalat programul) este deja in PATH, puteti sa-l rulati doar tiparindu-i numele. Si inca un lucru: daca ati devenit root cu su, ar trebui sa va intoarceti la statutul de user normal, inainte de a face ceva stupid. Tastati exit pentru a redeveni un user normal.

root@computer: /home/eu/dls/pkg# exit
exit
eu@computer: ~/dls/pkg$

Curatenie
Pun pariu ca ati dori sa salvati ceva spatiu pe disc. Daca aceasta va e dorinta, veti vrea sa scapatide fisierele de care nu mai aveti nevoie. Cand ati rulat make, acesta a creat tot felul de fisiere care au fost necesare in timpul procesului de constructie, dar care acum sunt nefolositoare si doar ocupa spatiu pe disc. Pentru asta, trebuie sa tastati comanda make clean. eu@computer: ~/dls/pkg$ make clean Oricum, pastrati fisierul Makefile. Il veti folosi daca va veti decide mai tarziu sa dezinstalati programul si vreti sa o faceti in cel mai simplu mod.

Dezinstalarea
Deci, v-ati decis ca programul nu va mai place? Dezinstalarea programelor pe care le-ati compilat chiat dvs nu este insa la fel de usoara ca cele instalate cu un Manager de programe, ca rpm. Daca doriti sa dezinstalati un program pe care l-ati compilat dvs, faceti-o in modul evident: cel de stil vechi. Cititi documentatia care a venit cu pachetul software si vedeti daca nu spune ceva de dezinstalare. Daca nu spune, puteti sa va smulgeti parul din cap. Daca nu ati sters deja Makefile, puteti fi in stare sa dezinstalati programul cu ajutorul comenzii make uninstall: root@computer: /home/eu/dls/pkg# make uninstall Daca vedeti mesajele ciudate de text desfasurandu-se pe ecran (deja la momentul asta ar trebui sa le vedeti :-), asta e un lucru bun. Daca incepe sa vi se planga, este un lucru rau. Trebuie sa stergeti fisierele manual. Daca stiti unde s-a instalat programul, trebuie sa stergeti manual fisierele instalate in cadrul directorului acestuia. Daca nu aveti nici-o idee unde ii sunt fisierele, ar fi bine sa cititi Makefile si sa vedeti unde au fost instalate, iar apoi sa le stergeti.

Andreea

"Rome wasn't built in a day" !
  • | 120 articole

Nici un comentariu inca. Fii primul!
  • powered by Verysign