Nu exista asa ceva ca „proprietatea intelectuala”

hmmm ... ba exista! plecînd exact de la exemplul tau, cu proprietatea privata, eu cred ca uiti de faptul ca proprietatea privata nu e un dat care transcende societatea umana, un fel de lege naturala, fizica, cu e rezultatul unei decizii umane! altfel spus e proprietate privata daca vrei sa fie astfel! o buna bucata a vietii sociale si economice a umanitatii n-a existat proprietate privata! se lucra în comun, se împartea totul, inclusiv bunurile tangibile, nevestele si copii ...

deci, proprietatea privata a aparut ca o consecinta a evolutiei societatii ... treptat, în timp, tot mai mult si mai amplu, mai bine justificat cu idei si concepte, sa ajuns la concluzia ca e bine sa existe limite si norme în felul în care se produc, împart si folosesc bunurile fizice ... la fel e si cu proprietatea intelectuala! la un moment dat, pe la 1800 creatia mintii, creatia intelectuala, intelectualul a încetat sa mai fie un simplu sevitor al curtii regelui si a început tot mai des si mai amplu sa creeze în mod independent, sa îsi vînda produsul si sa traiasca exclusiv din aceasta munca ... evident, imediat a aparut si problema controlului accesului altor oameni la produsul muncii sale intelectuale care pîna atunci era liber, fara îngradiri ...

problema nu e inexistenta proprietatii intelectuale cu cît din conceptele notiunii de proprietate are sens sa fie aplicate creatiilor mintii umane ... cît e doar al meu si cît e bun public? cum pot fi evitate abuzurile din ambele parti, a celui care pretinde drept de proprietate pe produsul intelectual x si a restului societatii care are si ea pretentii asupra acestuia? cît de justificata e pretentia intelctualului de a trai la un anumit nivel si standard social exclusiv din produsul muncii sale intelectuale si a pretinde un anumit pret pentru accesul altora la munca sa?

problema e ca în domeniul proprietatii intelectuale, care exista, e greu de definit granite exclusive pentru ca o proprietate intelectuala e intangibila greu de cuantificat dpdv material si de regula compusa din nenumarate parti anterioare la fel de intangibile! cît e contributia ta si cît e contributia celorlalti? daca pretinzi sa fii platit pentru ce ai produs dpdv intelectual la rîndul tau ai platit ce ai luat de la altii?

a discerne ce e corect si ce nu, ce e economic eficient si ce nu în domeniul proprietatii intelectuale e mult mai greu ca în cazul bunurilor fizice tangibile ... din start exista bunuri publice, chiar tangibile, imposibil de privatizat sau a caror privatizare nu duce la prosperitate economica ci la abuzuri si involutie generala! dreptul de a respira, de a bea o cana cu apa, de a primi o raza de soare, adica accesul la anumite resurse naturale desi tangibile nu sunt proprietati private în nici o societate umana! desi unii capitalisti viseaza si la astfel de scenarii fara nici un fel de jena sau scrupul moral înca n-am ajuns pîna acolo ...

la fel e si în cazul proprietatii intelectuale doar ca granitele si mijloacele de a o masura si ai evalua valoarea sunt mai neclare ...

cît timp pot spune si despre o idee sau o informatie de orice fel, e a mea, eu am produs-o si voi ceilalti n-o puteti folosi decît daca îmi platiti pentru dreptul de a o folosi însamna ca proprietatea intelectuala exista!

atentie! nu e vorba de capacitatea reala de a impune altora plata unei sume de a bani în schimbul folosirii acesteia ci doar de a emite pretentia dreptului de proprietate! atunci se naste proprietate intelectuala! ei bine, în multe directii si domenii, a pretinde asa ceva e pur si simplu de neimaginat! asta înseamna ca nu exista proprietate imtelectuala strict aplicat la acel domeniu de creatie intelectuala ... pentru ca nimeni na pretins asta!

exemplu si mai strict, e de neimaginat ca eu sa pretind plata unei sume de bani pentru acest mesaj, care e produsul propriului meu intelect! efortul exista si teoretic ar putea fi cuantificat dpdv monetar însa proprietatea intelectuala nu exista cît timp eu nu emit astfel de pretentii absurde, sa primesc bani pentru munca mea înainte de a posta mesajul sau chiar si dupa aceea! e un nonsens! desi e proprietate intelectuala în actuala etapa de dezvoltare a societatii umane nu are pret

alte forme de proprietate intelectuala au pret, chiar si acum! însa daca o anumita forma de propritetate intelectuala nu are pret nu înseamna ca nu exista! aerul pe care îl respiri are pret? cît platesti pentru el? daca e gratis înseamna ca nu exista? nu prea cred!

eroarea pe care o faci e aceea de a pune semnul egalitatii între pret si existenta ( nu exista fizic decît ceea ce are un pret ) ... o forma perfecta si aberanta de capitalism mioritic, cu nimic mai breaz prin rezultate decît vechiul profil de economie politica marxista si leninista de pe vremea lui ceasca, pentru care facultatile noastre de profil ar trebui sa intre în pamînt de rusine

noroc cu un george soros, în a carui carte despre criza economica eu am auzit prima data despre ... bunuri publice ... un bun public e tot o forma de proprietate! proprietatea intelectuala în imensa majoritatea a cazurilor e un bun public! privatizarea proprietatii intelectuale e un subiect fierbinte si la ordinea zilei ... daca e corect si cinstit, daca e eficient dpdv economic ca proprietatea intelectuala sa fie toata accesibila oricui fara a plati nimic ... daca le pretindem creatorilor de bunuri intelectuale sa permita accesul oricui la rezultatul muncii lor atunci cum si prin ce mecanisme sociale si economice le recompensam munca samd ...

Din punctul meu de vedere este foarte important ca orice om care creeaza continut, valoare si inovatie trebuie sa fie rasplatit si motivat sa faca acest lucru. NU mi se pare corect ca, in secolul vitezei, in care avem acces nelimitat la o baza de cunostiinte si valoare inimaginabil de mare, cineva sa isi permita luxul sa aresteze ideile si plus-valoarea (uneori abuziv si retardat) strict sub pretextul unui pret material mai mult sau mai putin arbitrar. Problema nu este existenta sau non-existenta notiunii de proprietate intelectuala... eu personal cred ca notiunea exista, dar este foarte satanist definita in momentul asta, in special in mod legislativ, incat ingradeste chiar capacitatea omului de a creea idei si plus-valoare! WTF?!? Asta este marele dar al divinitatii catre om si de-aia zic retardopatii aia indoctrinati din diverse biserici ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa: omul este singurul factor de creatie in momentul asta in lume de care putem fi siguri, singurul element care se poate misca impotriva ordinii naturale. Mai mult, omul nu este obligat sa foloseasca acest dar inestimabil, nici macar sa fie recunoscator pentru el: fiecaruia ii este permis sa isi foloseasca forta creatoare dupa cum vrea carasul lui, si de-asta daca cineva pune osu' la treaba merita sa-i fie apreciat efortul si merita ceva in schimbul lipsei sale de durere in carici si pentru timpului pierdut, probabil cea mai importanta resursa. Dar trebuie sa existe si o responsabilitate si macar un dram de recunostinta din cand in cand pentru aceasta stare de fapt: omul are capacitatea si poate chiar datoria sa imbunatateasca lumea, iar daca o legislatie sau o definitie a unui termen ingradeste in vreun fel aceasta actiune (voluntara sau involuntara!) a individului, atunci eu zic ca nu am gandit suficient problema, suntem intr-o infundatura spiritual-ideologica si, vrand nevrand, mizeria o sa ne iasa si la etilotest si la analizele de sange.

Oricum ideile o sa iasa la suprafata, atunci cand lumea o sa aiba nevoie de ele, dar mi se pare de-a dreptul idiotic ca aceast proces sa fie franat cand sunt mijloace pentru ca el sa fie accelerat. Nu e mai bine daca ne prinde si pe noi in viata o lume mai buna, decat daca nu? Peace out!