Partitionarea inseamna impartirea HDD-ului in diviziuni logice. Aceste diviziuni ale HDD-ului sunt scrise in tabela de partitii aflata pe sectorul 0 al HDD-ului. In Linux identificarea HDD-urilor se face cu ajutorul literelor. Astfel /dev/hda este primul HDD IDE, /dev/hdb al doilea, etcetera. Partitiile sunt identificate prin intermediul unei cifre adaugate la denumirea HDD-ului. Astfel /dev/hda1 este prima partitie de pe primul HDD IDE. In cazul HDD-urilor SCSI litera "h" este inlocuita de "s": /dev/sdc2 reprezinta a doua partitie de pe al treilea HDD SCSI.
Pentru a partitiona primul HDD IDE introduceti comanda:
# fdisk /dev/hda
Dupa ce ati pornit fdisk-ul tastati m pentru a vedea optiunile care va stau la dispozitie.
Cu fdisk puteti sa:
* stergeti o partitie. Tastati d si numarul partitiei, dupa care tastati Enter. Schimbarile pe care le faceti nu vor avea efect pana nu "scrieti" noua tabela de partitii folosind comandaw.
* crea o partitie. Daca aveti spatiu liber, puteti adauga una sau mai multe partitii. Tastati n; p pentru partitie primara [primary partition], e pentru partitie extinsa [extended partition]. Pe un HDD IDE puteti face pana la 63 de partitii iar pe un HDD SCSI pana la 15. Urmatorul pas este de a introduce dimensiunea partitiei; Exemplu: +500M, va crea o partitie de 500 Megabytes.
* schimba tipul partitiei. Tastati t pentru a alege tipul partitie. Introduceti numarul partitie al carei tip doriti sa-l schimbati. Introduceti codul hexazecimal asociat tipului de partitie care doriti sa-l creati.[ Tastati L pentru a vedea tipurile de sisteme de fisiere disponibile]. Pentru un sistem de fisiere ext3 tastati 83; pentru Linux swap folositi codul 82; iar pentru FAT32 folositi codul b.
* afisa tabela de partitii. In timp ce partitionati puteti folosit comanda p pentru a afisa tabela de partitii.
Pentru a scrie noua tabela de partitii introduceti comanda w. Aceasta va scrie tabela de partitii pe care tocmai ati creat-o.
O alternativa a fdisk-ului este cfdisk; cfdisk va permite sa modificati partitiile cu ajutorul unui meniu destul de usor de folosit. Unele distributii Linux [Fedora, SuSE] au unelte de partitionare cu interfata grafica, cum ar fi Disk Druid, care sunt foarte usor de utilizat.
Pentru a instala orice distributie Linux aveti nevoie de cel putin doua partitii [una de tip swap si o alta ext2, ext3 sau reiserfs]. E bine totusi sa aveti mai mult de doua partitii. De ce? Sa presupunem ca doriti sa reinstalati sistemul sau sa-i faceti upgrade; daca aveti informatii in directorul /home [directorul user-ilor] si nu vreti sa le stergeti, va trebui sa aveti o partitie separata unde va fi montat acest director. Directorul /usr, unde sunt instalate marea majoritate a aplicatiilor ar trebui de asemenea sa fie montat pe o partitie separata din motive de securitate. Un exemplu de partitionare:
Luam un HDD de XGB [Ex. 10GB]
* swap; dublul memoriei RAM [64MB RAM = 128 MB swap]
* / [root]; aproximativ 10% din capacitatea HDD-ului; [Ex. 1GB]
* /home; 20%-30% din spatiu; [Ex. 2-3GB]
* /usr; spatiul ramas; [Ex. aproximativ 5,5GB]
O scurta descriere a acestor directoare va poate ajuta sa intelegeti mai usor cum ar trebui sa va partitionati HDD-ul.
* swap - "memoria virtuala", este modalitatea de "a mari" memoria RAM instalata pe sistemul dvs. Ca regula de baza, partitia swap trebuie sa fie de dimensiune dubla fata de memoria RAM; mai mult de atat este risipa de spatiu. Memoria swap este mult mai lenta decat cea RAM, deci mai bine adaugati memorie RAM decat sa mariti partitia swap.
* / [root] - aici se afla fisierele temporare, kernel-ul, executabile importante [programe necesare inainte de montarea partitiei /usr], log-urile, e-mail-urile. Deci daca aveti multi useri cu multe e-mail-uri sau credeti ca aveti nevoie de mai mult spatiu pentru fisierele temporare, puteti mari aceasta partitie.
* /home - marimea acestei partitii depinde de numarul user-ilor care il aveti si al serviciilor care le oferiti pentru useri. De exemplu, daca faceti un server web pe care userii isi pot tine paginile lor web, e o idee buna sa faceti aceasta partitie mai mare.
* /usr - aceasta ar trebui sa fie cea mai mare partitie pentru ca marea majoritate a programelor Linux, precump si programele instalate mai tarziu sunt stocate in acest director;
Bineinteles, cazul de mai sus este doar un exemplu ce va poate ghida. Va veti alege modul de partitionare al HDD-ului in functie de utilizarea sistemului dvs. Linux.
In functie de utilitatea sistemului dvs. Linux si de capacitatea HDD-ului puteti crea partitii separate pentru alte directoare:
* /boot - aici sunt stocate imaginile kernel-ului. Daca vreti sa testati si alte kernel-uri faceti aceasta partitie de 10-20MB.
* /var - In directorul /var sunt stocate datele variabile de pe HDD [log-uri, e-mail-uri]. Daca rulati, de exemplu, un server de e-mail puteti face o partitie separata pentru /var ca sa evitati blocarea sistemului in cazul in care dimensiunea directorului cu e-mail-uri ameninta umplerea HDD-ului.
* /backup - daca aveti un HDD de capacitate mare puteti aloca o parte din el pentru o partitie unde veti stoca copii de siguranta;