Asa cum ii spune si numele, acest articol este o incercare de a explica ce este Linux, cum a aparut, care este “filosofia” pe care este el construit, care sunt principalele caracteristici si cum poate fi el utilizat.

O scurta istorie

Povestea incepe cu Richard Stallman programator si cercetator la MIT. În 1971, când acesta a inceput sa lucreze la MIT, majoritatea programelor existente puteau fi modificate, customizate si distribuite liber intre utilizatorii de computere. Asta inseamna ca daca un utilizator nu era multumit de felul in care un program functiona, el era liber sa il modifice si sa copieze si distribuie programele pe care le detinea si celorlalti utilizatori.

Prin 1980 majoritatea software-ului era proprietar. Asta inseamna ca software-ul are proprietari, care interzic explicit colaborarea intre utilizatori, care primesc dreptul de utilizare, dar nu si cel de distributie sau modificare al programelor. Astfel Richard Stallman s-a vazut pus intr-o situatie in care ar fi trebuit sa-si incalce principiile morale, in cazul in care ar fi folosit programele respective. Singura solutie pentru iesirea din acest impas era crearea unor alternative libere la programele proprietare.

În 1983 Richard Stallman a pus bazele Proiectului GNU. Scopul acestui proiect era sa creeze un sistem de operare liber, pentru ca sistemul de operare este cea mai de baza componenta software dintr-un computer, cel care permite programelor si utilizatorilor sa opereze computerul. Pâna la inceputul anilor 90 majoritatea componentelor care alcatuiesc un sistem de operare fusesera create, mai putin kernelul, inima sistemului de operare, cel care comunica direct cu componentele hardware ale calculatorului.

În 1991, in timp ce Proiectul GNU lucra la propriul lor kernel, Linus Torvalds care tocmai isi cumparase un 386 si se saturase de jucat Prince of Persia (dupa cum povesteste prietenul sau Lars Wirzenius), se apuca prin luna aprilie (ca orice hacker adevarat) sa studieze cum functioneaza si cum se poate programa calculatorul pe care tocmai si-l cumparase. Experimentele lui se transforma curând intr-o munca destul de serioasa pentru realizarea unui sistem de operare asemanator cu Unix care sa ruleze pe un 386. În acelasi an in iulie Linus isi anunta intentiile si in octombrie face disponibile primele surse. În 5 ianuarie 1992 Linux era deja un kernel stabil si incepe sa se raspândeasca cu mare viteza prin intreaga lume. Totul a decurs foarte repede. Datorita faptului ca proiectul GNU crease toate uneltele necesare pentru un sistem de operare, inclusiv uneletele de dezvoltare de software (compilatorul & familia), Linus s-a putut concentra asupra kernelului si l-a adaptat pe acesta astfel incât sa acomodeze aceste unelte (shell, compilator, program de compresie, etc). La inceput Linus a avut in vedere pentru kernelul sau o licenta un pic mai restrictiva decât licenta folosita de GNU (GPL), adica o licenta care sa nu permitea comercializarea, dar pâna la urma Linux a fost distribuit cu licenta GPL.

Fiindca Linux era destul de greu de distribuit si aparusera o gramada de programe care rulau sub Linux (de la GNU sau chiar de la alte persoane si proiecte care dezvoltau software liber), s-au format distributiile de Linux. Grupuri de persoane sau firme, s-au apucat sa puna pe floppy discuri, la inceput, mai apoi pe CD-uri, Linux-ul impreuna cu gramezi de aplicatii, distribuite in forma binara si uneori chiar si cu surse. Aceast lucru a contribuit la cresterea vitezei de raspândire a Linux-ului si la accesul catre un public mai larg.

La un moment dat s-a intâmplat un lucru uimitor. Lumea a inceput sa realizeze faptul ca desi software-ul liber fusese conceput pentru a rezolva o dilema etica si morala, si marea majoritate a oamenilor vedeau in asta un regres din punct de vedere tehnic si economic, rezultatele erau foarte bune chiar si in aceste domenii. “Free Software” oferise un model economic care permitea realizarea de software performant intr-un timp foarte scurt, de o calitate foarte buna, cu costuri foarte scazute. În 1997 compania Netscape a hotarât sa distribuie web browser-ul lor ca free software. Se ridica insa o problema: marile companii erau nemultumite de denumirea “free software” fiindca putea sa fie interpretata ca software gratuit, ceea ce nu era exclus dar nu era nici implicit. Asa a aparut denumirea de Open Source.

Astazi tot mai multe companii mari isi arata interesul pentru Linux. Dupa Netscape a venit Oracle si multi altii. S-a ajuns acum la situatia in care companiile mari duc o batalie pentru Linux, asemanatoare cu luptele duse de cavalerii din evul mediu. IBM, Sun, Novel si multi altii, fiecare se doreste a fi campionul Linux-ului; toti lupta in aceeasi tabara dar fiecare doreste sa fie “campionul”.

Totusi, ce este Linux?

Asa cum am spus Linux este un Sistem de Operare. O interfata intre calculator si programe sau utilizatori. Este un manager al resurselor calculatorului si este cel care “stie sa vorbeasca” cu fiecare componenta sau sistem periferic (harddisk, floppy disc, CD, placa grafica, modem, imprimanta, placa de retea, orice se poate “lega” la un calculator).

Mai mult, Linux este un sistem de operare bazat pe Unix, ceea ce inseamna ca mosteneste din caracteristicile acestuia: multitasking (adica poate rula mai multe programe in acelasi timp), multiuser (adica mai multi utilizatori pot folosi calculatorul in acelasi timp sau la momente diferite, in sesiuni de lucru diferite),securitate (fiecare user are drepturi si restrictii la folosirea tuturor resurselor puse la dispozitie de sistemul de operare), programe specializate (unul din principiile de baza sunt ca programele care alcatuiesc SO-ul trebuie sa execute un singur “job”, dar acela foarte bine; problemele mai complexe vor fi realizate din inlantuirea mai multor programe; ceea ce ne aduce la urmatoarea caracteristica), interoperabilitate (programele trebuie sa comunice intre ele, astfel incât sa poata fi folosite impreuna; ceea ce duce la urmatoarea caracteristica), respectarea standardelor (Linux este construit pe standarde, POSIX fiind unul din standardele de baza; aceast respect pentru standarde, nu apare doar in SO, ci se intinde si la aplicatii, Linux fiind unul din sistemele de operare cu cea mai mare interoperabilitate chiar cu alte sisteme de operare) si in fine, portabilitate (astazi linux ruleaza pe procesoare x86, Alpha, Sun SPARC si UltraSPARC, Motorola 68000, PowerPC, PowerPC64, ARM, Hitachi SuperH, IBM S/390, MIPS, HP PA-RISC, Intel IA-64, DEC VAX, AMD x86-64 si CRIS).

Alte caracteristici sunt scalabilitate (Linux se gaseste in aparate electronice cu utilitate casnica, PDA-uri, workstation-uri, sisteme desktop si sisteme server), customizabil (ofera o gramada de optiuni si alternative, pentru programele rulate, interfetele folosite, si posibilitatile de configurare).

O caracteristica foarte importanta este modul de dezvoltare distribuit, caracteristic oricarui software liber, dar probabil niciunde ajuns la asemenea proportii ca la acest sistem de operare. Asta inseamna ca versiunile noi apar cu mare rapiditate, bug-urile se repara foarte repede (ceea ce este enorm de important când e vorba de gauri in securitatea unui sistem) si ca in general oricine este binevenit sa contribuie si sa imbunatateasca Linux-ul.

Cum folosim Linux?

Aplicatiile pentru Linux erau initial foarte asemanatoare celor de pe Unix: aplicatii stiintifice, baze de date, aplicatii pentru retele si uneltele specifice programatorilor. Utilizatorii obisnuiti se plângeau ca interfetele acestor aplicatii nu sunt destul de prietenoase. În ultimii ani insa aplicatiile de Linux s-au schimbat si s-au facut progrese majore spre sistemul desktop “user friendly”. Înfatisarea Linux-ului s-a schimbat si imbunatatirile continua sa apara si sa fie vizibile “de la o zi la alta”. Avem aplicatii pentru office (AbiWord, Gnumeric, suita OpenOffice si multe altele), aplicatii pentru comunicare in retea(suita Mozilla, clientul de mail si organizator Evolution, messenger-ul Gaim, o gramada de programe pentru Peer2Peer), aplicatii pentru entertainment (pentru video si DVD avem Mplayer sau Xine, pentru muzica XMMS, foarte multe jocuri de calitate ca seria Doom, seria Unreal Turnament, Civilization: Call to Power si altele intr-o lista destul de mare).

Toate acestea vin impachetate frumos pe o gramada de CD-uri, intr-o gramada de distributii si una din primele dificultati ale cuiva care doreste sa foloseasca Linux, este sa-si aleaga distributia.

Distributiile de Linux sunt comerciale (produse de companii precum RedHat, Mandrake, SuSe de la Novel, etc) sau ale unor comunitati de voluntari (Debian, Slackware, etc). Ele se mai impart in distributii pentru uz general (cele de mai sus) si distributii specifice unor anumite sarcini (servere, firewall, rescue, etc).

De asemenea o categorie importanta de distributii sunt distributiile live care pot rula direct de pe CD, fara sa se “atinga” de harddisk-ul calculatorului. Acestea sunt cel mai convenabil mod de a incerca Linux-ul, pentru a face un “test drive”.

Daca doriti sa incercati Linux (ceea ce va recomand), va urez succes.

Trimite-ne o stire
  • Care este reactia ta?
  • powered by Verysign
  • like GNU/Linux.ro
    Like
  • unmoved GNU/Linux.ro
    unmoved
  • amused GNU/Linux.ro
    amused
  • excited GNU/Linux.ro
    excited
  • angry GNU/Linux.ro
    angry
  • sad GNU/Linux.ro
    sad
TENDINTA  |  Actualizari Wayland pentru Plasma 5.19
John Doe                   GNU/Linux.ro
John Doe
Articole publicate de la contributori ce nu detin un cont pe gnulinux.ro. Continutul este verificat sumar, iar raspunderea apartine contributorilor.
64 articole



  • Comenteaza
  • powered by Verysign

Nici un comentariu inca. Fii primul!