Nu exista asa ceva ca „proprietatea intelectuala”. Putem gasi argumente indirecte in acest sens chiar intr-una din scrierile lui Thomas Jefferson, unul dintre parintii fondatori ai Statelor Unite si autor al Declaratiei de Independenta. Probabil mai sugestiv ar fi sa spunem ca „proprietatea intelectuala” este doar o iluzie. Cei care promoveaza acest termen („proprietatea intelectuala”) incearca sa demonstreze, spre exemplu, ca ideile sau informatiile pot face parte dintr-o proprietate privata la fel ca obiectele materiale (o masina, o casa sau un lot de pamânt). La prima vedere, lucrurile par simple atunci când vorbim de „proprietatea intelectuala”, dar haideti sa incepem de la o notiune mai veche, proprietatea privata, si sa vedem de ce exista ea.

De fapt, când apare necesitatea sa vorbim despre proprietate privata? Daca un bun material este o raritate, atunci poate aparea un conflict ce implica mai multe parti care au pretentii asupra acestui bun. Pentru a preveni aparitia unui astfel de conflict, este necesara o regula sau lege care stabileste cine poate folosi acest bun, tinând cont de normele etice. Un astfel de conflict poate aparea doar cu bunuri sau resurse care sunt tangibile[1], mai exact, cu bunuri care se consuma si sunt rivale. Spre exemplu, produsele din frigiderul dvs. se pot termina, iar o pereche de papuci poate fi incaltata doar de un singur om (doi oameni nu pot incalta in acelasi timp aceeasi pereche de papuci). Asadar, are sens sa vorbim despre proprietatea privata doar atunci când obiectele materiale sau bunurile se consuma si sunt rivale. Daca un bun material nu se consuma (este nelimitat) si folosirea lui in acelasi timp nu impiedica pe altii sa-l foloseasca, atunci acest bun nu poate fi o raritate si nici conflict intre parti nu poate exista. În acest caz notiunea de proprietate privata (o lege care va preveni conflictul) isi pierde sensul.

„Proprietatea intelectuala” e folosita cu scopul de a crea iluzia de lipsa acolo unde nu exista lipsa. Raritatea artificiala reprezinta situatia in care bunurile devin raritati, chiar daca tehnologia poate crea aceste bunuri in abundenta sau intr-o cantitate nelimitata. Spre exemplu, daca avem o carte pe calculator atunci, recurgând la tehnologie, putem crea teoretic un numar infinit de copii ale acestei carti (totul de depinde de capacitatea de stocare). Dar cel mai interesant este ca doi oameni pot citi aceeasi carte in acelasi timp sau pot folosi acelasi program in acelasi timp, fiind necesara o singura copie. Doi sau un numar nelimitat de oameni pot aplica sau implementa in acelasi timp aceeasi idee (spre exemplu, teorema lui Pitagora sau un algoritm de calcul sau procesare). Care este motivul sa pretindem ca bunul e o raritate in acest caz, daca nu se justifica? Ideile, informatia, programele de calculator sau tot ce avem in forma digitala (o carte, imagine, muzica sau film) au cu totul alte proprietati decât obiectele materiale, ele sunt intangibile, nu se consuma si nu sunt rivale. Deci notiunea de proprietate privata in acest caz isi pierde sensul, deoarece nu poate exista conflict intre parti[2].

Pentru a ne face sa credem ca ideile sau informatiile sunt bunuri tangibile, legea „proprietatii intelectuale” creeaza artificial aceasta situatie. Ea introduce restrictii ce impiedica crearea acestor „bunuri” in abundenta. Se introduc restrictii care impiedica, spre exemplu, copierea, raspândirea sau aplicarea ideilor sau informatiei. Spre exemplu, daca mâine ar aparea o tehnologie care ne-ar permite sa multiplicam o pâine sau alte produse alimentare (lucru care ar rezolva problema foamei globale), atunci „proprietatea intelectuala” ar trebui sa ne interzica sa facem asta din simplu motiv ca cineva detine exclusiv dreptul[3] asupra retetei (ideii) de fabricare a unei pâini. Asadar, numai mega corporatia, sa zicem, NanoPâine va avea dreptul sa produca, sa vânda si sa distribuie pâinea. În caz contrar, corporatia nu va putea avea profit deoarece cineva multiplica pâinea la el in bucatarie (din propria resursa care o plateste, energia electrica).

Atunci ne putem intreba, cum pot fi remunerati autorii retetei care au depus munca si timp sa cerceteze pentru a descoperi reteta? „Proprietatea intelectuala” iarasi ne sugereaza ca nu exista alta cale decât restrictiile. Dar totul depinde de modelul de afaceri ales, pe ce se pune accentul pentru a avea profit din munca depusa. Eu acum nu pot sa stiu concret in cazul mega corporatiei NanoPâine (inventatoare de retete) ce sa faca, probabil ar trebui sa-si regândeasca modelul de afaceri in concordanta cu realitatile tehnologie existente (care a oferit omenirii o posibilitate enorma). Spre exemplu, astazi foarte multe companii dezvolta programe libere (incepând de la sistemul de operare GNU/Linux si terminând cu Android). Azi foarte multi artisti fac creatii libere si câstiga din munca lor. Chiar daca programele libere si creatiile libere pot fi utilizate, copiate, modificare, imbunatatite, distribuite (si in scopuri comerciale), autorii si de aceasta data câstiga bani. De ce? Îi puteti intreba. Eu pot spune doar ca ei au ales modele care functioneaza si care nu au nevoie de un termen iluzoriu „proprietate intelectuala” si nici de restrictii. Din contra, ei cred ca restrictiile le vor provoca daune.

Referinte:

[1] - Exista si lucuri intangibile, dar care se pot exclude. Mai corect ar fi sa spunem ca un conflict ar putea aparea din cauza unor bunuri care se consuma si se exclud (vezi tangibilitatea). Spre exemplu, numerele de telefoane pentru o regiune nu sunt tangibile (materiale), dar ele se exclud (doi oameni nu pot folosi acelasi numar de telefon).

[2] - Acelasi argument il puteti gasi si in cartea Împotriva proprietatii intelectuale de N. Stephan Kinsella. În ea se discuta mai amplu despre acest aspect. Adeptii „proprietatii intelectuale” aduc argumente si de alta natura (inovatie, creativitate etc.) decât cele discutate in acest articol. În carte veti putea vedea ca aceste argumente care incerca sa justifice proprietatea intelectuala pâna la urma nu sunt valide.

[3] - Fac aluzie la patente care previn implementarea (materializarea/utilizarea in orice forma) ideilor de catre parti care nu detin aceste patente si astfel prin lege este asigurat/fortat monopolul.

  • What is your reaction?
  • powered by Verysign
  • like gnulinux.ro
    Like
  • unmoved gnulinux.ro
    Unmoved
  • amused gnulinux.ro
    Amused
  • excited gnulinux.ro
    Excited
  • angry gnulinux.ro
    Angry
  • sad gnulinux.ro
    Sad
TENDINTA  |  OpenMandriva Lx 4.2 Alpha
John Doe                   gnulinux.ro
John Doe
Articole publicate de la contributori ce nu detin un cont pe gnulinux.ro. Continutul este verificat sumar, iar raspunderea apartine contributorilor.
118 articole



  • Comenteaza
  • 2 comentarii
  • powered by Verysign

Alexy6 months, 6 days

hmmm ... ba exista! plecînd exact de la exemplul tau, cu proprietatea privata, eu cred ca uiti de faptul ca proprietatea privata nu e un dat care transcende societatea umana, un fel de lege naturala, fizica, cu e rezultatul unei decizii umane! altfel spus e proprietate privata daca vrei sa fie astfel! o buna bucata a vietii sociale si economice a umanitatii n-a existat proprietate privata! se lucra în comun, se împartea totul, inclusiv bunurile tangibile, nevestele si copii ...

deci, proprietatea privata a aparut ca o consecinta a evolutiei societatii ... treptat, în timp, tot mai mult si mai amplu, mai bine justificat cu idei si concepte, sa ajuns la concluzia ca e bine sa existe limite si norme în felul în care se produc, împart si folosesc bunurile fizice ... la fel e si cu proprietatea intelectuala! la un moment dat, pe la 1800 creatia mintii, creatia intelectuala, intelectualul a încetat sa mai fie un simplu sevitor al curtii regelui si a început tot mai des si mai amplu sa creeze în mod independent, sa îsi vînda produsul si sa traiasca exclusiv din aceasta munca ... evident, imediat a aparut si problema controlului accesului altor oameni la produsul muncii sale intelectuale care pîna atunci era liber, fara îngradiri ...

problema nu e inexistenta proprietatii intelectuale cu cît din conceptele notiunii de proprietate are sens sa fie aplicate creatiilor mintii umane ... cît e doar al meu si cît e bun public? cum pot fi evitate abuzurile din ambele parti, a celui care pretinde drept de proprietate pe produsul intelectual x si a restului societatii care are si ea pretentii asupra acestuia? cît de justificata e pretentia intelctualului de a trai la un anumit nivel si standard social exclusiv din produsul muncii sale intelectuale si a pretinde un anumit pret pentru accesul altora la munca sa?

problema e ca în domeniul proprietatii intelectuale, care exista, e greu de definit granite exclusive pentru ca o proprietate intelectuala e intangibila greu de cuantificat dpdv material si de regula compusa din nenumarate parti anterioare la fel de intangibile! cît e contributia ta si cît e contributia celorlalti? daca pretinzi sa fii platit pentru ce ai produs dpdv intelectual la rîndul tau ai platit ce ai luat de la altii?

a discerne ce e corect si ce nu, ce e economic eficient si ce nu în domeniul proprietatii intelectuale e mult mai greu ca în cazul bunurilor fizice tangibile ... din start exista bunuri publice, chiar tangibile, imposibil de privatizat sau a caror privatizare nu duce la prosperitate economica ci la abuzuri si involutie generala! dreptul de a respira, de a bea o cana cu apa, de a primi o raza de soare, adica accesul la anumite resurse naturale desi tangibile nu sunt proprietati private în nici o societate umana! desi unii capitalisti viseaza si la astfel de scenarii fara nici un fel de jena sau scrupul moral înca n-am ajuns pîna acolo ...

la fel e si în cazul proprietatii intelectuale doar ca granitele si mijloacele de a o masura si ai evalua valoarea sunt mai neclare ...

cît timp pot spune si despre o idee sau o informatie de orice fel, e a mea, eu am produs-o si voi ceilalti n-o puteti folosi decît daca îmi platiti pentru dreptul de a o folosi însamna ca proprietatea intelectuala exista!

atentie! nu e vorba de capacitatea reala de a impune altora plata unei sume de a bani în schimbul folosirii acesteia ci doar de a emite pretentia dreptului de proprietate! atunci se naste proprietate intelectuala! ei bine, în multe directii si domenii, a pretinde asa ceva e pur si simplu de neimaginat! asta înseamna ca nu exista proprietate imtelectuala strict aplicat la acel domeniu de creatie intelectuala ... pentru ca nimeni na pretins asta!

exemplu si mai strict, e de neimaginat ca eu sa pretind plata unei sume de bani pentru acest mesaj, care e produsul propriului meu intelect! efortul exista si teoretic ar putea fi cuantificat dpdv monetar însa proprietatea intelectuala nu exista cît timp eu nu emit astfel de pretentii absurde, sa primesc bani pentru munca mea înainte de a posta mesajul sau chiar si dupa aceea! e un nonsens! desi e proprietate intelectuala în actuala etapa de dezvoltare a societatii umane nu are pret

alte forme de proprietate intelectuala au pret, chiar si acum! însa daca o anumita forma de propritetate intelectuala nu are pret nu înseamna ca nu exista! aerul pe care îl respiri are pret? cît platesti pentru el? daca e gratis înseamna ca nu exista? nu prea cred!

eroarea pe care o faci e aceea de a pune semnul egalitatii între pret si existenta ( nu exista fizic decît ceea ce are un pret ) ... o forma perfecta si aberanta de capitalism mioritic, cu nimic mai breaz prin rezultate decît vechiul profil de economie politica marxista si leninista de pe vremea lui ceasca, pentru care facultatile noastre de profil ar trebui sa intre în pamînt de rusine

noroc cu un george soros, în a carui carte despre criza economica eu am auzit prima data despre ... bunuri publice ... un bun public e tot o forma de proprietate! proprietatea intelectuala în imensa majoritatea a cazurilor e un bun public! privatizarea proprietatii intelectuale e un subiect fierbinte si la ordinea zilei ... daca e corect si cinstit, daca e eficient dpdv economic ca proprietatea intelectuala sa fie toata accesibila oricui fara a plati nimic ... daca le pretindem creatorilor de bunuri intelectuale sa permita accesul oricui la rezultatul muncii lor atunci cum si prin ce mecanisme sociale si economice le recompensam munca samd ...


2Cents6 months, 6 days

Din punctul meu de vedere este foarte important ca orice om care creeaza continut, valoare si inovatie trebuie sa fie rasplatit si motivat sa faca acest lucru. NU mi se pare corect ca, in secolul vitezei, in care avem acces nelimitat la o baza de cunostiinte si valoare inimaginabil de mare, cineva sa isi permita luxul sa aresteze ideile si plus-valoarea (uneori abuziv si retardat) strict sub pretextul unui pret material mai mult sau mai putin arbitrar. Problema nu este existenta sau non-existenta notiunii de proprietate intelectuala... eu personal cred ca notiunea exista, dar este foarte satanist definita in momentul asta, in special in mod legislativ, incat ingradeste chiar capacitatea omului de a creea idei si plus-valoare! WTF?!? Asta este marele dar al divinitatii catre om si de-aia zic retardopatii aia indoctrinati din diverse biserici ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa: omul este singurul factor de creatie in momentul asta in lume de care putem fi siguri, singurul element care se poate misca impotriva ordinii naturale. Mai mult, omul nu este obligat sa foloseasca acest dar inestimabil, nici macar sa fie recunoscator pentru el: fiecaruia ii este permis sa isi foloseasca forta creatoare dupa cum vrea carasul lui, si de-asta daca cineva pune osu' la treaba merita sa-i fie apreciat efortul si merita ceva in schimbul lipsei sale de durere in carici si pentru timpului pierdut, probabil cea mai importanta resursa. Dar trebuie sa existe si o responsabilitate si macar un dram de recunostinta din cand in cand pentru aceasta stare de fapt: omul are capacitatea si poate chiar datoria sa imbunatateasca lumea, iar daca o legislatie sau o definitie a unui termen ingradeste in vreun fel aceasta actiune (voluntara sau involuntara!) a individului, atunci eu zic ca nu am gandit suficient problema, suntem intr-o infundatura spiritual-ideologica si, vrand nevrand, mizeria o sa ne iasa si la etilotest si la analizele de sange.

Oricum ideile o sa iasa la suprafata, atunci cand lumea o sa aiba nevoie de ele, dar mi se pare de-a dreptul idiotic ca aceast proces sa fie franat cand sunt mijloace pentru ca el sa fie accelerat. Nu e mai bine daca ne prinde si pe noi in viata o lume mai buna, decat daca nu? Peace out!