Dual Booting Linux-Windows

Pentru cei ce doresc sa aiba atât un sistem Linux cât si unul Windows, solutia este bootarea dubla sau dual booting-ul. Acesta este singurul mod prin care puteti avea doua sau mai multe sisteme de operare pe acelasi calculator. Avantajul consta in posibilitatea incercarii unui nou sistem de operare fara a renunta la cel actual, iar in caz ca noul SO nu se conformeaza cu standardele noastre, el poate fi usor dezinstalat.

În acest tutorial ne-am propus sa discutam dual booting-ul dintre sistemele de operare Linux si Windows. Acestea pot fi inlocuite cu alte sisteme de operare, având in vedere conditiile necesare fiecarui SO. Pentru a putea rula doua sisteme de operare trebuie in primul rand sa stiti cât din resursele calculatorului personal sunteti dispusi sa acordati fiecaruia. Unele sisteme de operare vor fi mai "costisitoare" din acest punct de vedere decât altele. Acestea fiind zise, sa trecem la pregatirea in sine.

Partitionare

Linux-ul, ca orice alt sistem de operare, necesita un loc pe harddisk unde sa fie instalat, mai exact o partitie. Deci, va trebui sa realizati procesul de partitionare a harddisk-ului. Pentru aceasta puteti utiliza un utilitar de tipul “Partition Magic” sau orice alt program de creat partitii (chiar si fdisk-ul daca va descurcati). Puteti de asemenea partitiona direct, cu ajutorul Linux-ului, având in vedere ca marea majoritate a distributiilor (daca nu toate) vin cu un utilitar de partitionare ce este rulat in timpul instalarii.

Linux-ul are nevoie de cel putin 2 partitii: una principala (partitia Linux in sine) si una secundara (partitia swap). Optional se pot crea partitii speciale pentru directoarele /home, /boot, /var, etc.. Dupa aceasta operatie ar trebui sa aveti cel putin o partitie Windows (FAT 32 sau NTFS), o partitie Linux (ext2, ext3 sau ReiserFS) si o partitie Linux Swap. De asemenea partitia Linux principala, la fel ca si cea de Windows, ar trebui sa fie setata ca primara (primary), iar swap-ul ca partitie logica (logical). Ca marime, partitiile trebuiesc "gândite" inainte pentru a evita necesitatea unei ulterioare redimensionari ale acestora. De exemplu, daca aveti in vedere o instalare tip desktop, si credeti ca, de-a lungul timpului veti instala mai multe programe, ar trebui sa alocati macar 4 GB pentru Linux. De asemenea, unii utilizatori recomanda ca swap-ul sa fie dublul cantitatii de RAM disponibile.(Nu este o regula prestabilita). Totusi, in functie de scopul caruia va servi instalarea si de câte partitii creati, dimensiunile acestora pot varia. Ca exemplu, puteti crea o partitie separata pentru /boot, care, de obicei, nu necesita mai mult de 50MB.

Atentie: daca redimensionati o partitie Windows pentru a face loc uneia de Linux, defragmentati intâi pentru a evita riscul pierderii de date.

Instalare si bootloader-e

Aceasta este metoda mai simpla de instalare a Linux-ului. Motivul este faptul ca Windows-ul rescrie MBR-ul (Master Boot Record) la instalare pentru a-si instala acolo propriul bootloader (NTLDR).
Majoritatea distributiilor sunt usor de instalat si nu au nevoie de mari configurari. În timpul instalarii efective a distributiei de Linux veti ajunge fata in fata cu un prompt de instalare a unui bootloader, fie el GRUB sau LILO. Un bootloader este un program ce va ofera posibilitatea de a alege la pornire intre cele doua (sau mai multe) sisteme de operare prezente pe calculator. Veti fi intrebati daca doriti sa instalati bootloader-ul in MBR (Master Boot Record) sau in partitia sistem a Linux-ului. Diferenta consta in faptul ca, alegând prima varianta, bootloader-ul Linux va fi cel care va incarca atât Linux cit si Windows, in timp ce a doua va obliga sa folositi bootloader-ul Windows-ului (procedeu oarecum mai complicat). Astfel, daca bootloader-ul Linux va fi instalat:

În acest caz, pot aparea mai multe situatii:

Instalarea Linux-ului dupa Windows (recomandat)

- in MBR, instalarea de Windows va fi automat detectata si, la urmatoarea boot-are, in meniul bootloader-ului va fi prezenta si optiunea Windows.
- in partitia Linux, va trebui, dupa cum am spus, sa folositi bootloader-ul Windows-ului. Pentru a realiza acest lucru, consultati partea a II-a a acestui tutorial.

Instalarea Windows-ului dupa Linux

aveti doua harddisk-uri:
- fie configurati fizic (din cabluri si jumperi) harddisk-ul pe care va fi instalat Windows ca master si cel Linux pe slave, realizati instalarea, apoi, din nou, aveti doua optiuni: reinstalati bootloader-ul Linux in MBR (vezi partea a II-a a tutorialului) sau va folositi de bootloader-ul Windows. În ambele cazuri, vor trebui modificate fisierul de configurare a bootloader-ului Linux si/sau fisierul /etc/fstab.
- fie deconectati temporar hd-ul Linux si il conectati ca master pe cel care instalati Windows, realizati instalarea, si apoi conectati inapoi harddisk-urile, Linux master si Windows slave. Din nou, bootloader-ul Linux va trebui reinstalat si fisierul sau de configurare va trebui editat.aveti un singur harddisk:
- realizati instalarea Windows-ului intr-o partitie separata. Pentru aceasta, folositi fie unul din utilitarele de partitionare oferite de Linux, fie direct, folosind unealta de partitionare a Setup-ului Windows. Atentie: conform documentatiei Microsoft, WindowsXP cere ca partitia sistem pe care o va folosi sa fie una primara, si nu logica. Cititi detalii aici. Evident, reapare necesitatea reconfigurarii unuia din bootloader-e.

Posibile probleme

O data ce ati instalat sistemul(ele) de operare dorite si ati configurat bootloader-ele, ar trebui ca la urmatoarea repornire a calculatorului sa va intâmpine un meniu in care sa vi se dea posibilitatea de a alege care din sisteme sa boot-eze.
Daca acest lucru nu se intâmpla, si unul din sistemele de operare boot-eaza direct, inseamna ca nu ati configurat corect bootloader-ul. Pentru a corecta acest lucru, repetati doar pasii respectivi (in cazurile mentionate)