Meniu

Partitii MSDOS sau GPT?

Astazi voi spune câteva cuvinte despre partitionare si sistemele majore de partitionare existente pe piata. Voi prezenta exclusiv esentialul subiectului (e vorba despre o sinteza a câtorva mii de pagini de documentatie!) , din perspectiva utilizatorului care are si notiunile minimale de administrare a unui sistem, la nivel de uz casnic si operatiuni de intretinere a sistemului.

Toti cei care au instalat macar un sistem de operare (indiferent care, pasii sunt identici!), s-au confruntat cu doua teme fundamentale din lumea calculatoarelor: partitiile si sistemele de fisiere.

Este important de stiut ca, exista 3 categorii de probleme cu care orice utilizator se confrunta, daca vrea sa isi foloseasca “jucaria” numita “calculator personal”:

Hardware. Fabricantii de componente isi protejeaza prin patente produsele si asta se numeste “Closed Source Hardware”. Totusi, trebuie retinut ca un calculator, este inainte de orice altceva, o masinarie electrono-opto-mecanica FIZICA, de unde si denumirea de “hardware”. Fara software, este inutil. Mort.
Software. Exista doua tipuri fundamentale de software si anume, FIRMWARE, care este software in regim de sursa inchisa, produs de fabricantul de componente de calculator, care coordoneaza intern functionarea unui aparat sau dispozitiv si COMPUTING SOFTWARE, programe de calculator, intre care cel mai semnificativ este SISTEMUL DE OPERARE.

Bootloader. Este o categorie foarte speciala de software, care se incadreaza la clasa sistemelor de operare, dar este un sistem de operare cu functionalitati extrem de limitate, având doar rolul de a prelua controlul masinii de la firmware si a il transmite catre un sistem de operare valid, complex, indiferent care ar fi acesta. La ora actuala, cel mai evoluat bootloader, este considerat a fi GRUB2.X.

Mai mentionez doar ca si “firmware”, este tot un sistem de operare, dar este strict dedicat, are functionalitati extrem de limitate si este 100% dependent de masina. Spre deosebire de firmware, un bootloader, este extrem de dependent de cunostintele programatorului si de mediul pe care este stocat (optic=ReadOnly si magnetic=Read-Write) pe de o parte, pe de alta, de cât de avansate sunt functionalitatile care i se cer.

PARTITII MSDOS SI GPT

Voi trece in revista principalele caracteristici ale acestor sisteme de partitionare si mai departe, voi preciza când avem realmente nevoie de o partitie GPT (GUID):

MSDOS

Se bazeaza pe segmentarea discului fizic in parti logice (partitii), dintre care una este consacrata scrierii informatiilor privitoare la aceasta segmentare logica (impartire). Segmentarea este necesara pentru ca diferitele parti ale discului sa poata fi adresate logic de catre masina, via sistemul de operare. Acest mod de adresare, presupune rezervarea unui segment extrem de mic, numit “sectorul zero”, unde se afla ceea ce se numeste MBR . Master Boot Record.
Partitionarea MSDOS (cu MBR) este specifica cerintelor firmware BIOS si anumitor limitari ale procesoarelor anilor 80 – 90, care puteau adresa o capacitate de memorie RAM limitata si de asemenea, discuri magnetice CU PLATANE SI CAPETE DE CITIRE (HDD) cu o capacitate de maximum 2 Tera Bytes.
Numarul de partitii primare este limitat la 4 partitii, dintre care, una singura putea fi declarata “divizabila” si se numeste “Extended” sau “Extinsa”, in româneste. Este tot o partitionare LOGICA, doar ca este de nivelul al doilea. Aceasta este singura partitie care poate oferi mai mult de 4 “discuri”, adica, o impartire in mai multe drive-uri a unui disc de mare capacitate.
Toate sistemele de operare moderne stiu sa lucreze cu partitii MSDOS si pot opera fara probleme pe orice masina cu o astfel de partitie. Ea ramâne totusi un sistem de impartire a discurilor dedicat EXCLUSIV firmware-ului BIOS.

GPT – Global Partitioning Table

Conceptul a fost “inventat” de corporatia Intel, ca raspuns la trei clase de probleme care au inceput sa apara dupa anii 1995:

Cresterea capacitatii de stocare a mediilor magnetice la peste 2 TB;
Cresterea traficului de date si necesitatea elaborarii unei specificatii tehnice care sa permita o rata de transfer mult mai mare decât ce exista pe piata. Specificatia SCSI avea niste limitari intrinseci, care generau probleme deosebite de configurare, pe lânga costurile prohibitive de realizare a hardware.
Aparitia unui decalaj din ce in ce mai mare intre capacitatea de lucru a procesoarelor si fluxul de date de prelucrat prin magistrala de date (SYSTEM BUS). Se ajunsese la un moment dat ca un procesor sa lucreze la maximum 50% din capacitate (cicli/secunda), intrucât datele parvenite de la componente prin magistrala de date, acopereau la viteza maxima de transfer posibila, doar 50% din timpul de procesare.

Noua specificatie a purtat numele EFI – Extensible Firmware Interface si implementa o tehnologie noua, pregatita pentru lucrul cu discuri de mare capacitate: 9,4 ZetaBytes, adica, 9,4 x 10exp21 Bytes. Dupa anul 2010, specificatia a fost adoptata pe scara larga si completata, purtând acum eventual, numele UEFI – Unified Extensible Firmware Interface.

Asa cum se poate intelege, specificatia GPT a ramas ca subset de norme al UEFI.

UEFI, reglementeaza mai multe aspecte, intre care ce anume si cum face si trebuie sa faca o placa de baza in timpul POST (Power-On Self Test), cum adreseaza (citeste) mediile de stocare atât fixe (fixed storage) cât mai ales atasabile (Removable media) si cum anume le interpreteaza.

Odata cu aparitia interfetei (magistralei de date) USB, a aparut si posibilitatea renuntarii la restrictiile impuse de mediile optice (Vezi: Red Book, Yellow Book si Blue Book), dar s-au nascut multe alte probleme in lumea sistemelor de operare.

Ce partitie am nevoie ACASA? Sa aleg GPT?

Raspunsul meu ACUM, este: o partitie MSDOS, este inca suficienta pentru acasa si este foarte bine suportata de majoritatea distributiilor Linux, inclusiv pe masinile cu firmware UEFI.

Problema se va complica insa foarte mult din ziua in care calculatoarele vor fi dotate cu un HDD intern de peste 2 TB.

E greu de spus astazi, când va fi ziua aceasta… În opinia mea, primele calculatoare cu HDD de 2 TB, vor apare pe piata de larg consum in 2017, cel târziu 2018. Din acel moment insa, am convingerea ca distributiile majore isi vor fi lamurit disputele intre ele si vor ajunge la consensul necesar respectarii UEFI, la nivel de ISO, bootloader si sistem de operare. Deocamdata, asistam la un razboi crunt al orgoliilor ieftine si distructive. Când ambitiile personale se vor mai diminua, vom avea destule distributii intre care sa alegem si care vor functiona impecabil pe un disc partitionat GPT.

La ce iti foloseste ACASA un disc patitionat GPT?

La un singur lucru: MULTIBOOT.

Altfel exprimat, vrei sa ai o singura masina, dar potrivita pentru orice. Întrucât am tot vrut sa ajung la asta timp de 20 de ani aproape, am avut destul timp si am facut destule experiente incât sa ajung la concluzia ca una si aceeasi masina se comporta diferit, chiar si cu acelasi sistem de operare, functie de programele instalate si folosite in mod curent.

Altfel formulat, daca vrei sa faci editare video, fa exclusiv editare video si lasa orice alta preocupare, pentru un setup specializat.

Ceea ce schimba comportamentul unei masini, sunt APLICATIILE INSTALATE. Sistemul de operare poate fi acelasi.

Orice aplicatie instalata fara a fi nevoie de ea, consuma resurse, incetineste calculatorul si poate cel mai grav, te tenteaza sa o pornesti din când in când, asa, “de chichi si de michi”. Pentru ca e acolo!

De aici, rezulta nevoia de a avea instalari diferite pe aceeasi masina, pentru sarcini diferite. Asta, inseamna obligatoriu MULTIBOOT, si pentru multiboot, solutia ideala este un disc partitionat GPT.

Momentan, cum spuneam in articolul precedent “Linux Quick Test…”, avem doar câteva distributii pregatite pentru asa ceva si dintre ele, din nefericire, doar doua se potrivesc pentru configurari multiple, pentru ca ofera o gama mare de aplicatii perfect functionale: Ubuntu Studio si Manjaro Linux.

În ce ma priveste, eu recomand instalari multiple ale ACELUIASI SISTEM DE OPERARE, inclusiv cu kernele diferite (chiar compilate pe masina, pentru cine vrea si se pricepe!) dar cu un set de aplicatii diferite, alese corespunzator sarcinii principale care va fi efectuata pe masina.

Pentru cei pasionati de testare, desigur, e preferabila o partitionare GPT, pentru simplul motiv ca acesta este obiectivul principal si sarcina de baza la teste, este identificarea “gaurilor” si erorilor (bugs) de tot felul. Ori, asa cum este acum suportul sistemelor de operare pentru partitii GPT, chiar e nevoie de mii, sute de mii de ore de testare.

Principala problema a partitiilor tip GPT comparativ cu cele MBR, este faptul ca sistemele de partitionare cu MBR adreseaza discurile cu un mod care are inca ramasite din sistemul CHS, care a murit de mult si care conduce la erori din ce in ce mai mari de citire-accesare a discurilor.

Într-o partitie GPT, adresarea discurilor se face in modul LBA “curat”, iar calculele privitoare la capacitate, se fac in sectoare LBA, cu unitati de alocare care pot avea mai multe valori, functie de capacitatea discului, spre deosebire de sistemul de impartire CHS, care are unitati de alocare fixe, de 512 biti (64 Bytes), pe care se bazeaza toate calculele privind partitionarea, definirea inceputului si sfârsitului unui disc, etc. Acest mod de adresare se numeste “CHS Head Alignment” si detetmina o serie de parametri ai modului in care capetele de citire ale HDD-urilor se pot misca pe platane, ce citesc, de unde si cum.

Discurile moderne, pot sa ocoleasca aceasta adresare si chiar o fac, dar ea a fost pastrata pentru compatibilitatea cu masinile cu firmware BIOS, desi ele functioneaza in modul LBA, inca de prin anul 1995.

Mai este un aspect care trebuie mentionat, pentru ca discurile magnetice din ferita (flash drive, SSD) au ajuns pe piata de consum: Unui astfel de disc magnetic, putin ii pasa de alinierea CHS, pentru simplul motiv ca lipsesc pur si simplu capetele de citire clasice, cum erau bratele de la pick-up-urile cu discuri de vinil! Un disc SSD citeste datele aleatoriu de pe disc, oriunde ar fi ele scrise, fara sa aiba probleme de “alinierea capetelor” si toate cele derivate de aici. Adica, lipsesc piesele in miscare, care ar avea nevoie sa-si corecteze traiectoriile deplasarilor periodic, dupa niste referinte extrem de riguroase, dar extrem de dificil de pastrat si de respectat in timp.

LA FINAL, PE SCURT!

Daca vrei sa testezi o puzderie de sisteme de operare si distributii, alege partitionarea GPT.
Alege insa partitionarea MSDOS, daca vrei un sistem de operare pe care sa te bazezi. Sa te bazezi pentru ca il vrei instalat o singura data si atât. Pentru ca vrei sa faci video, audio, grafica, modelare 3D, animatie si altele similare, atunci alege partitionare MSDOS (cu MBR) si intre timp, invata ce si cum cu partitiile GPT, pregateste-te temeinic sa compilezi kernele la aceeasi distributie, care ti se pare cea mai convenabila si sa faci instalari multiple (multiboot) ale aceluiasi sistem de operare, cu software DEDICAT unei anume activitati. Acum, mai ai la dispozitie vreo doi ani sa te pui la punct cu toate astea. Dupa aceea, va fi din ce in ce mai greu cu absolut tot ce inseamna “calculator personal”… Probabil ca lenesii si alte categorii pe care ma abtin sa le numesc, vor adopta telefonul mobil si tableta, ca acolo totul e preinstalat si “merge uns”. Cel putin, asa zic reclamele. Tableta mea zace, pentru ca… Daca ai inteles printre rânduri, stii si “DE CE”!

John Doe

Articole publicate de la contributori ce nu detin un cont pe gnulinux.ro. Continutul este verificat sumar, iar raspunderea apartine contributorilor.
  • | 340 articole

Nici un comentariu inca. Fii primul!
  • powered by Verysign