Mituri care inconjoara softul Open Source.

Libertatea softului reprezinta pentru o parte din entitatile comerciale o amenintare pentru modelul lor de afaceri, mai ales cand acesta se bazeaza pe fortarea indirecta a utilizatorilor spre dependenta de un sistem proprietar si pe limitarea optiunilor. De accea se cultiva mituri despre softul liber, menirea acestora fiind aceea de a speria si indeparta posibilii utilizatori. O sa enumeram cateva dintre cele mai populare:

Mitul 1 - Este doar o confruntare intre Linux si Windows.

O modalitate des intalnita si profund gresita de a vedea lucrurile cand vine vorba de softul liber este compararea directa intre Linux si Windows. Softul liber exista, se dezvolta si va continua sa existe pe platforme Windows. El se poate folosi fara nici o legatura cu Linux. Ideea de la care se porneste este crearea unei lumi libere, nu de confruntare cu diversi adversari, de multe ori nascociti.

Mitul 2 - Softul deschis nu este suficient de matur si nu i se asigura suport.

Majoritatea infrastructurii Internetului se bazeaza pe soft deschis, de la serverele DNS ce folosesc Bind, la serverele de email ce ruleaza Sendmail, Postfix sau Qmail pana la serverele web ce ruleaza Apache. Sa sustii ca aceste softuri nu sunt suficient de mature si de stabile e egal cu a sustine ca Internetul nu functioneaza! Yahoo, Google, pana si Microsoft (indirect, prin Akamai) folosesc sisteme de operare si unelte open source pentru a isi desfasura activitatea. Daca vanzatorul softului utilizat de dumneavoastra iese din afaceri iar softul sau este deschis el nu se va pierde deoarce exista alte persoane sau firme pregatite sa continue munca de dezvoltare. Daca tarfiele pentru suport devin exorbitante aveti avantajul ca mereu puteti alege o alta firma care sa va ofere suport, tehnolgia fiind libera si la discretia tuturor ofertantilor de servicii. Suportul exista, dovada fiind existenta noastra si a acestui magazin, dar si sprijinul asigurat de companii mari, spre exemplu IBM, Sun, HP, Oracle.

Mitul 3 - Open Source este ostil proprietatii intelectuale.

Desi exista multe povesti de groaza despre GPL si "cancerul" care il reprezinta toate pornesc de la o interpretare gresita a licentei sau de la necunoastere sa. Unele companii si-au dezvoltat licente deschise dar care le ajuta sa-si protejeze in anumite circumstante proprietatea intelectuala. Ideea de deschidere reprezinta protejarea libertatii proprietatii intelectuale, nicidecum o restrictionarea ei.

Mitul 4 - Open Source este relevant doar pentru programatori nu pentru utilizatori.

Beneficiile aduse de Open Source sunt aceleasi cu cele aduse de o piata libera: concurenta intre producatori, tendinta spre inovatie si noutate, specializarea, preturile mai mici. Extrem de important este ca dispare unicul vanzator, monopolul, in favoarea unei varietati bogate de vanzatori. In cel mai rau caz problema se rezolva cu interventie interna asupra codului, insa rareori se ajunge la o astfel de situatie. Aceasta abordare nu se restrange doar la software, poate fi aplicata in multe alte domenii, IT-ul fiind doar un taram al pionieratului.

Mitul 5 - Nu se pot face bani din Open Source

Serviciile ce vin pe langa software sunt sursa principala de venituri. Nici un soft complex nu poate fi folosit direct, fie el Open sau Closed Source. Exista mereu o investitie in instalare, invatare samd. Desi ea poate fi ignorata de utilizatorul casnic, nu acelasi lucru se intampla cu firmele mari. Diminuarea taxelor platite pentru soft ajuta la expansiunea hardwareului si la usurinta exploziei a noi tehnologii. Folosind retea deschiderii IBM a reusit prin oferirea la liber a specifcatiilor sa impuna pe piata PC-ul compatibil IBM, la fel cum si Internetul s-a impus ca mod de comunicatie plecand de la tehnologii deschise. Licentele OSI nu impiedica in nici un fel comercializarea softului, doar reglementeaza modul in care acesta este distribuit si folosit.

Mitul 6 - Open Source este acelasi lucru cu Shared Source de la Microsoft.

NU, desi cei de la Microsoft incearca sa minimizeze diferentele dintre cele doua concepte acestea sunt total incompatibile. Shared Source permite accesul doar la unele bucati de cod unor persoane din institutii ce au semnat cu Microsoft un acord de confidentialitate, in conditii si sub impuneri draconice. Nu se pot face modificari, defectiunile se pot doar raporta, repararea lor cade in slujba Microsoft, neacordandu-se nici un fel de credit. Desi initiativa Shared Source dateaza de aproape 2 ani, nici 10% din organizatiile mari carora li s-a oferit acces la cod nu au profitat de ocazie iar singurul castig major a fost cel de marketing. Prezentarea in ambalajul "si Microsoft ofera acces la cod" este suficienta pentru a "vinde" multora ideea mai mult falsa de deschidere si libertate a codului.

Mitul 7 - Primesti ce platesti, deci calitatea este proasta.

Valoarea in software nu este determinata de pretul cerut. Daca toate programele open source ar costa 10 euro, nu ar fi mai mult sau mai putin valoroase, doar ar avea un cost monetar mai mare. Spre exemplu daca un obiect fara valoare iti este vandut la un pret exagerat de mare, actul vanzarii nu ii confera valoare. Cei ce considera ca trebuie sa plateasca mult pentru soft pot face donatii dezvoltatorilor aducandu-si altfel contributia personala. O alta perspectiva asupra costurilor poate fi vazuta prin prisma zicalei "cele mai bune lucruri in viata sunt gratis".

Mitul 8 - Lumea Open Source asteapta sa fie cumparata de una din marile companii.

Acesta este probabil cel mai vechi si cel mai hilar mit si denota ignoranta si necunoastere a conceptelor de baza ce guverneaza Open Source. Licentele compatibile OSI protejeaza programele cu surse deschise de acapararea de "rau voitori". Exista pana si glume pe seama acestui mit, cea mai populara fiind ca "Microsoft ar vrea sa cumpere Open Source-ul dar nu are de la cine".

Mitul 9 - Programele cu cod liber sunt mai vulnerabile deoarece hackerii au aces facil la cod.

In primul rand atributul "hacker" este folosit gresit de presa in urmarirea senzationalului. Hackerul este o persoana care se pricepe foarte bine si poate analiza intern un program. Programatorii pot fi considerati hackeri. Termenii potriviti pentru cei ce spag servere, programe samd sunt crackeri sau haxori. Accesul liber la cod asigura insa un grad de securitate mai mare, fiind simpla depistarea si modificarea codului cu probleme de oricine. Gradul de securitate obtinut prin ascunderea codului este mult mai redus, ca exemplu virusii si cod malign afecteaza cu precadere softul inchis.

Mitul 10 - Open Source inseamna ingradirea proprietatii intelectuale, este echivalentul comunismului.

Acesta este un mit nou cu implicatii absolut revoltatoare. Baza sa de propagare este reprezentata (din nou) de necunoasterea a semnificatiei sintgmei Open Source si cu atat mai putin a definitiei comunismului. Atat timp cat codul este protejat de o licenta este recunoscuta si aparata proprietatea intelectuala asupra sa. Iar a considera ca deschiderea catre o comunitate si catre dezvoltare reprezinta manifestarea comunismului nu are sens.

Mitul 11 - Open Source nu respecta patentele in vigoare si se supune unor riscuri legale majore.

Patentele software sunt o problema de mare actualitate si datorita actiunilor legale indreptate impotriva unor promovatori ai Linuxului. Pana acum nu au existat probe clare care sa sustina existenta a macar unei situatii de incarcalre unui patent in lumea Open Source. Totusi promovatorii mari de Linux si Open Source au oferit protectie clientilor ce pot fi afectati de asemenea acuzatii. La capatul opus se afla chiar cei ce sustin acest mit. Spre exemplu Microsoft are in derulare peste 30 de procese legate de patente si drepturi intelectuale incalcate, iar in ultimul an a trebuit sa plateasca peste un milirad de dolari pentru inchieierea unor astfel de litigii.

Aceste mituri intaresc practica de raspindire a FUD-ului (Fear, Uncertainty, Doubt - Frica, Incertitudine, Indoiala) si sunt doar niste oprelisti in a va forma o idee corecta despre ce inseamna Open Source. Incercati sa ignorati asemenea practici neloiale si ghidati-va dupa avantajele calitative in alegerea unor produse, nu dupa cele ce tin doar de marketing.